Istorie

Vlad Țepeș, domnitorul din spatele legendei

tepes
Portretul lui Vlad Țepeș. Sursă foto: istorie.ucoz.com

Vlad Țepeș e o figură fascinantă. Este acel subiect aflat la granița dintre mistic și adevărul istoric. Asociat în permanență cu Dracula epocii moderne, marele voievod ocupă un loc cu totul aparte în istoriografia națională, dar și universală. Însă în spatele acestei legende, desigur atât de benefică și turismului românesc, Vlad Țepeș ocupă din punct de vedere istoric un rol mult mai important.

Popularitatea personajului, așa cum îl cunoaște toată lumea, Dracula s-a născut din romanul irlandezului Bram Stoker la sfârșitul secolului XIX, care însă îl plasează în Transilvania și nu în Țara Românească.

Dar trecând peste legendele lui Țepeș multe dintre ele ecranizate în stil hollywoodian, în spatele lor se află un personaj care prin acțiunile sale a marcat perioada medievală a Țării Românești.

În cele ce urmează vom trece peste legende și vom arăta și fața mai puțin cunoscută a domnitorului, îi vom prezenta politica și acțiunile. De la primele acțiuni de independeță a principatului și până la celebrul atac de noapte în care Vlad a fost la un pas să-l ucidă tocmai pe marele Mehmet al II-lea, sultanul care a doborât Bizanțul și a cucerit Constantinopolul (Istanbulul de azi). 

Dubla vasalitate și cel dintâi act de independeță

În perioada de domnie a lui Vlad, asupra Țării Românești se întindea o dublă suzeranitate, suzeranitatea Otomană si cea a Imperiului Ungar. Chiar dacă anumite izvoare precizează că Vlad și-ar fi câștigat până și domnia cu ajutorul Porții ele sunt nefondate, dar este sigur faptul că o închinare în fața sultanului a avut loc, cel mai probabil după cum ne este menționat încă din anul 1456.

În orice caz doar o reluare a legăturilor cu Imperiul Otoman putea declanșa o reacție atât de vehementă a Ungariei care la un moment dat în decembrie 1456, cerea cetățenilor Brașovului și Țării Bârsei să-l sprijine la tron pe pretendentul Dan, împotriva lui Vlad Țepeș întrucât acesta nu se ținuse de promisiunile făcute regelui înainte de a deveni domn.

Asadar finele anului 1456 a adus următoarea situație: Vlad a recunoscut separat o dublă suzeranitate a celor doua mari puteri rivale, Ungaria pe de o parte, si puterea Semilunei de cealalta parte. Însă aceasta situatie el a mostenit-o si va întelege sa actioneze treptat in directia unei autonomii totale.

Primul act de independență al lui Vlad cu consecințe neașteptate și de o importanță capitală în întreaga noastră istorie a fost intervenția acestuia în Moldova din 1457 prin care îl impunerea pe tron pe Ștefan cel Mare, în detrimentul lui Petru Aron.

Relațiile lui cu Ungaria vor cunoaște diferite confilicte în următoarea perioadă și vor ajunge într-un punct culminant în care chiar aliatul său Matei Corvin îl va aresta pentru o perioadă de 12 ani; în 1462 Vlad este acuzat de trădare, lui fiindui înscenate trei scrisori trimise către Mehmet al II-lea ‘’Cuceritorul’’. Va fi eliberat în 1474 de către unguri pentru a-i ajuta împotriva otomanilor luptând ca și ‘’căpitan al Ungariei’’ alături de Corvin. Ștefan cel Mare am putea spune că îi întoarce favorul în 1476, când și cu ajutor transilvănean Vlad e din nou domn al Țării Românești (e adevărat, pentru o perioadă scurtă de timp), Laiotă Basarab fiind izgonit.

1462 – Anul în care Vlad a devenit unul dintre marii voievozi ai românilor

atacul-de-noapte-al-lui-vlad-tepes
Vlad Țepeș, atacul de noapte. Sursă foto: http://www.istorie-pe-scurt.ro

După ruperea de sub suzeranitatea otomană și odată cu cucerirea Giurgiului, incursiunea la sud de Dunare și asediul Chiliei, Vlad Țepeș astepta replica Semilunei. Deși a făcut tot ce îi stătea în putere pentru a apăra linia Dunării lovitura armatei lui Mehmet al II-lea avea să fie copleșitoare. Domnul Țării Românești a prevăzut și posibilitatea retragerii în interior mai ales dacă nu îi sosea ajutorul promis din Ungaria și Transilvania.

Putem aprecia oastea sultanului Mehmet al II-lea, adunată de la sfârșitul iernii și în tot cursul primăverii anului 1462, ca fiind undeva la 120.000 de oșteni, deși după unele estimări ale surselor otomane ea s-ar fi ridicat undeva la 250.000-300.000 de soldați. În fața lor, Vlad Țepeș nu dispunea decât de circa 30.000 de oșteni. Armata Porții a forțat trecerea cursului fluviului la Nicopole și cu toate că Vlad s-a opus vitejește, acesta a fost nevoit în cele din urmă să se retragă.

Abia dupa batălia de la Nicopole și pătrunderea armatei sultanului în Țara Românească s-a dovedit cu adevărat eficiența tacticii străveche a pământului pârjolit și a retragerii populației în codru și la munte. Expediția sultanului a durat aproape o lună, lună în care turcii anunțau mereu că nu găsesc “nicio picatură de apă pentru potolire setei”. Practic, în tot acest timp nu s-a ajuns la nicio luptă în câmp deschis care să decidă soarta războiului. Tactica aleasă de Vlad Țepeș și impusă de inferioritatea numerită a oastei sale l-a obligat la un război de hărțuire ce a deteriorat în permanență moralul turcilor.

În aceste condiții se ajunge la celebrul episod al atacului de noapte împotriva taberei sultanului. Actiunea a fost realizată cu 7.000-10.000 de calăreți valahi la lumina făchiilor. În fruntea acestora se afla însuși Vlad Țepeș; intenția lor a fost de a-l ucide chiar pe Mehmet al II-lea, dar nu au nimerit din primul moment în sectorul de tabară unde se afla sultanul.

S-a dat o mare luptă, iar în cele din urmă domnul a poruncit retragerea, în timpul căreia erau uciși toți cei ce stăteau în calea oștirii sale.

Dar ce ar fi însemnat în istoria universală medievală ca tocmai marele Mehmet al II-lea, cuceritorul Constantinopolului și al Bizanțului să își găsească sfârșitul în sabia unui voievod român?

vlads_grave
Mănăstirea Snagov, mormântul lui Vlad Țepeș

Chiar dacă atacul de noapte nu a produs pierderi însemnate Porții acesta a strânit mare panică demoralizându-i și mai mult pe turci. Deși locul atacului nu-l cunoaștem cu exactitate îl putem plasa undeva pe drumul dintre Nicopole si Târgoviște.

De acum încolo sultanul și-a întărit paza, poruncind ca oștile să-i fie mereu înarmate. De menționat că în dimineața de după atac sultanul a poruncit să se pornească în urmărirea voievodului. Se pare că aceștia au fost ajunși, s-a mai dat o luptă în care multi dintre ei au fost încercuiți și prinși, toți fiind in cele din urmă uciși.

Chiar și Vlad ar fi scăpat cu greu, rănit.

Expediția s-a terminat indecis, desi din punct de vedere militar românesc a fost un succes. Oboseala, condițiile terenului, tactica lui Vlad și frica de o intervenție a Ungariei l-au determinat pe Mehmet al II-lea “Cuceritorul” să se retragă.

Întâia rupere de sub suzeranitate otomană a românilor, campania ce a urmat, dar și ”acțiunea din iunie 1462 a încununat existența lui Vlad Țepeș, făcând din el unul dintre marii voievozi ai românilor”. 

* Sursa:

Stefan Andreescu – Vlad Țepeș între legendă și adevăr istoric, Editura Enciclopedica 2015

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s