Istorie · Politica

Partide politice în România interbelică. Regimul carlist, prima alunecare spre dictatură din istoria României. (IV)

regele-carol-al-ii-lea
Carol al II-lea Sursă foto: http://www.edituramateescu.ro

Politica internă a României în perioada interbelică a fost dominată și influențată de trei mari factori. În primul rând Unirea, urmată de război și reforme. Unirea nu a reprezentat doar o întregire teritorială ci și o importantă regândire a factorului economic. Formarea statului național unitar a dus la remodelarea scenei politice autohtone. După Marea Unire și-au continuat activitatea partidele înfințate înainte de Primul Război Mondial dar s-au impus și altele noi, provenite din provinciile unite.

După ce în episoadele anteriore am prezentat Partidul Poporului,  PNL, și PNȚ, astăzi, este rândul Frontului Renașterii Naționale sub egida căruia a fost instaurat primul regim autoritar din România, regimul carlist.

 

Frontul Renașterii Naționale – regimul autoritar carlist

Perioada interbelică a adus și celebre scandaluri monarhice. E vorba de scandaluri amoroase care l-au avut în prin plan pe regele Carol al II-lea, o personalitate foarte dificilă și independentă. Se remarcă încă din timpul Primului Război Mondial când dezertează și se căsătorește ilegal cu ”Zizi” Ioana Lambrino. Din această relaţie Zizi Lambrino a născut un băiat. După dizolvarea mariajului se va căsători în martie 1921, cu principesa Elena a Greciei. În urma căsniciei se năştea principele Mihai viitorul rege Mihai I al României. Dar lucrurile nu se vor îndrepta spre normalitate, dimpotrivă, Carol o întâlneşte pe Elena Lupescu, marea sa dragoste, care îi  devine amantă și pentru care va renunța chiar și la tronul României. Încercând să infirme zvonurile nefavorabile monarhiei, Regele Ferdinand l-a trimis pe Carol la funerariile reginei mamă Alexandra.

 

La aflarea acestei vești Carol a avut o reacție violentă, fiind convins că acțiunea era menită să-i reprime relația sa cu Elena Lupescu. Cu toate că asista la ceremonia din capitala Angliei pleacă în Franța la Paris împotriva protocolului, unde s-a întâlnit cu Elena Lupescu. Această acțiune va stârni indignarea curții britanice. Ulterior, la 12 decembrie 1925 Carol, redactează o scrisoare adresată regelui Ferdinand în care afirmă concis că renunță la tron pentru a doua oară: “renunț la toate drepturile mele de principe moștenitor al României. Conform Statutelor familiei regale, rog pe Majestatea Voastră de a-și da înalta sa aprobare acestei hotărâri irevocabile„1[i]

La presiunea partidelor politice, regele Ferdinand dă gir acestei cereri. Monarhia României se adâncește în criza dinastică.

carol-lupescu
Elena Lupescu și Carol al II-lea Sursă foto: http://www.historia.ro

După moartea regelui Ferdinand, regatul României era condus de un consiliu de Regență, viitorul rege Mihai fiind minor. Se urmărea aducerea lui Carol pe tron în special de către Partidul Național Țărănist prin vocea lui Iuliu Maniu.

Maniu spera să joace un rol dominant asupra lui Carol la fel cum o făcuse Ion I.C. Brătianu cu Ferdinand. Se va dovedi însă un lucru imposibil. Carol nu putea fi manipulat şi mai mult, va fi el cel care va duce o politică de răzbunare împotriva clasei politice pe principiul roman ‘’divide et impera’’. Iuliu Maniu i-a propus să intre în Consiliul de Regenţă dar Carol a refuzat categoric. Acesta a insistat şi a  menţionat clar că nu acceptă să se întoarcă dacă nu va fi numit rege al României.

Se ajunge în cele din urmă la un consens cu o singură condiţie pusă de partidele politice şi anume, regele Carol al II-lea promitea că renunţă la relaţia cu Elena Lupescu.

La 8 iunie 1930, Carol al II-lea este proclamat rege al României Mari. Monarhul nu a respectat înţelegerea şi după doar două luni Elena Lupescu se întoarcea la Bucureşti. În urma acestei situaţii Iuliu Maniu a demisionat.

Pe plan politic în acestă perioadă România a cunoscut primul regim autoritar. E vorba, desigur, de regimul autoritar carlist. La alegerile din 1937, rezultatele au fost următoarele: PNL – 35,92% PNŢ – 20,40 Partidul Totul pentru Ţară (Mişcarea Legionară) – 15,58% Partidul Naţional Creştin – 9,15%.

Câştigarea alegerilor însă, nu îţi garanta și guvernarea. Aşadar, prin politica ‘’divide et impera’’, Carol îi încredinţa guvernul lui Octavian Goga liderul formaţiunii de extremă dreapta care a obţinut cel mai slab procentaj la alegeri, PNC – Partidul Naţional Creştin. În cele doar aproximativ 40 de zile de guvernare, PNC a adoptat măsuri extremisete. A implementat ‘’numerus clausus’’ prin care studenţilor străini le era îngrădit accesul în universităţi. Era practic o pondere pe etnie, desigur, ţinta principală fiind evreii. Tot sub guvernul PNC au fost închise toate ziarele de stânga.

După doar aproximativ 40 de zile, la presiuni externe, regele Carol al II-lea a acceptat demisia lui Goga şi a încredinţat guvernarea patriarhului Miron Cristea.

În urma unor măsuri autoritare şi populiste, la 28 februarie 1938, a fost promulgată Constituţia printr-un plebiscit (referendum). Momentul culminant este atins la 30 martie 1938, când partidele politice sunt desfinţate.

Astfel, la 15 decembrie 1938 Carol al II-lea a înfinţat Frontul Renaşterii Naţionale – FRN. FRN nu a avut un program propriu-zis. Elementul fundamental îl constituia sprijinirea monarhiei şi a regimului de autoritate instaurat de regele Carol al II-lea.  Întreaga putere era acaparată de rege care avea dreptul inclusiv de a schimba miniştrii.

Pe plan politic, dreptul de a fi ales în Parlament ţinea de apartenenţa la partidul unic FRN. Constituţia preluase elemente fasciste ca de exemplu drept de vot doar pentru persoanele care muncesc.

Din acel moment, pentru regimul carlist a urmat decăderea totală. Regele a intrat în conflict deschis cu Mişcarea Legionară sprijinită iniţial de Adolf Hitler. La 30 noiembrie 1938, liderul legionarilor Corneliu Zelea Codreanu este asasinat împreună cu mai mulţi legionari din ordin monarhic. După trecerea în nefiinţă a patriarhului Miron Cristea, Guvernul i-a fost încredinţat lui Armand Călinescu, un apropiat al regelui.

La 21 septembrie 1939 acesta este asasinat la Bucureşti de către legionari, o lovitură imensă pentru Carol al II-lea care va adânci şi mai mult situaţia tensionată dintre Legiune şi Casa Regală.

1940. A fost anul fatidic pentru România Mare. Tot ce a fost clădit în 1918, s-a spulberat fără niciun glonţ tras.

La 28 iunie 1940, prin Consiliul de Coroană, România acceptase ultimatumul URSS privind cedarea Basarabiei. La 19 august 1940, la Craiova au avut loc negocieri cu privire la cedarea Cadrilaterului. Inevitabil, în 19 august 1940, România a fost forţată să ia act asupra Dictatului de la Viena care consfințea pierderea nordului Transilvaniei, regiune ce era anexată de Ungaria.

În plină criză teritorială, Carol al II-lea i-a convoacat pe liderii PNŢ şi PNL în încercarea de a crea un nou Guvern. La refuzul acestora, la 4 septembrie 1940, a fost numit în funcţia de prim ministru, generalul Ion Antonescu care i-a pus anumite condiţii. După doar două zile, în 6 septembrie 1940, regele Carol al II-lea abdică iar pe tronul României urcă regele Mihai I. Ion Antonescu devenise şeful statului. Puterea regelui era limitată. Acesta juca un rol secundar. Iuliu Maniu şi Brătianu i-au cer lui Ion Antonescu alegeri libere dar Antonescu refuză. Sub influenţa victoriilor germane la 14 septembrie 1940 a fost instaurat Statul Naţional Legionar.

carol-ii
Carol al II-lea și Adolf Hitler. Sursă foto: http://www.descopera.ro

Carol al II-lea părăseşte România sub focul gloanţelor legionare care încearcă, fără succes, să-l asasineze. Odată cu abdicarea sa şi cu părăsirea României putem afirma că perioada interbelică în România şi-a cunoscut sfârşitul.

Carol al II-lea a reuşit să subjuge clasa politică, să instaureze un regim totalitar dar a căzut victimă politicii externe al celui de-al Doilea Război Mondial. A fost o personalitate extrem de dificilă şi controversată care a intrat în istorie ca monarh al unei Românii prăbuşite.

 

Bibliografie:

1 Ioan Scurtu, Criza dinastică din România (1925-1930), Editura Enciclopedică, București, 1996, p .37

 

Advertisements

2 thoughts on “Partide politice în România interbelică. Regimul carlist, prima alunecare spre dictatură din istoria României. (IV)

  1. Îmi plac foarte mult textele d-voastră și le citesc regulat. O singură remarcă de ordin formal: utilizarea amestecată a timpurilor gramaticale ( imperfect, trecut compus) cu prezentul ” istoric” ( ” regele se întoarce la Paris unde se intilneste cu…”) dă o impresie de neseriozitate publicistică:)

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s