Istorie · Politica

Partide politice în România interbelică. Ţărăniştii conduşi de Maniu ating apogeul lor politic. (III)

iuliu-maniu-in-1938-pe-coperta-revistei-life
Iuliu Maniu pe coperta revistei Life în 1938. Sursă foto: arhivadepresa.wordpress.com

Politica internă a României în perioada interbelică a fost dominată și influențată de trei mari factori. În primul rând Unirea, urmată de război și reforme. Unirea nu a reprezentat doar o întregire teritorială ci și o importantă regândire a factorului economic. Formarea statului național unitar a dus la remodelarea scenei politice autohtone. După Marea Unire și-au continuat activitatea partidele înfințate înainte de Primul Război Mondial dar s-au impus și altele noi, provenite din provinciile unite.

După realizarea unirii, România avea o suprafață de 295.049 km² față de cei  137.000 km² înainte de 1918. Pe plan politic după Unire din cauza lipsei de filiale în noile provincii, partidele mari decad. Datele recensământului din 1930, primul al României întregite ne arată un total al populației de 18.057.028 dintre care cele mai importante procente reprezentau 71% – români, 7% – maghiari, 4% – germani și 4 % – evrei. Acești factori au jucat un rol important în economia și în politica interbelică.

La finele războiului ţăranul român se schimbase complet. A înțeles rolul important pe care îl jucase, în condițiile în care majoritatea hainelor de ostași fuseseră îmbrăcate de țărănime sub promisiunea împroprietăririi și a reformei agricole. De altfel, toate partidele vor susține după 1918, reforma agrară, diferențele vizau cantitatea de pământ care trebuia expropriată și cuantumul despăgubirii.

Un alt factor esențial l-a reprezentat reforma electorală. Mai exact, masa țăranilor devine activă politic prin acordarea dreptului de vot. Prima victimă a acestei reforme a fost Partidul Conservator. El fusese măcinat încă de la începutul secolului de o puternică criză cauzată de procesul accelerat de dezvoltare și modernizare. La finele Marelui Război existau două partide conservatoare și anume: Partidul Conservator și Partidul Conservator Naționalist. Baza partidului fusese distrusă de reforma agrară iar reforma electorală i-a dat lovitura finală. La alegerile din 1922, Partdul Conservator – Progresist nu obține nici măcar un mandat. Voturile celor câteva mii de moșieri se pierdeau în masa covârșitoare a voturilor țărănimii.

După ce în episoadele anteriore am prezentat Partidul Poporului şi PNL, astăzi, este rândul Partidului Naţional Ţărănesc.

 

iuliu-maniu-si-ion-mihalache1
Iuliu Maniu şi Ion Mihalache. Sursă foto: http://www.dreaptatea.ro

Partidul Național Țărănesc – ’’politica porților deschise’’

PNȚ a fost una dintre marile formațiuni politice ale perioadei interbelice. Datorită necesității unei opoziții solide împotriva puternicului PNL, la 10 octombrie 1926 ia naștere Partidul Național Țărănesc prin fuziunea dintre Partidul Național Român și Partidul Țărănesc.

Partidul Național Român s-a aflat în fruntea românilor din Transilvania. A fost principalul partizan al apărării drepturilor românilor și al unirii Transilvaniei cu patria mamă. De altfel, el a fost și partidul care a condus acțiunea care a culminat cu marea adunare de la Alba Iulia din care a rezultat unirea Transilvaniei cu România la 1 decembrie 1918. PNR s-a bucurat de o puternică popularitate în rândul transilvănenilor.  Milita pentru libertatea democratică, descentralizarea administrației sau unificarea învățământului pe întreg teritoriul României. Partidul Național Român opta pentru o politică a porților deschise, deviză ce va fi preluată ulterior după fuziune și de Partidul Național Țărănesc. Liderii și reprezentanții acestuia considerau că economia României se poate dezvolta doar prin capital străin împotrivindu-se astfel politicii ’’prin noi înșine’’ a liberalilor. Dintre liderii de marcă ai partidului menționăm numele lui Iuliu Maniu (președinte), Alexandru Vaida-Voevod, Vasile Goldiș, Ioan Lupaș sau Octavian Goga.

Odată cu Unirea, misiunea PNR părea că se încheiase. Se confruntă la fel ca și celelalte partide, după întregirea României cu lipsa de popularitate și de organizații din celelalte regiuni. Pentru a umple acest gol se ridică în cele din urmă problema fuziunii partidului cu unul dintre partidele puternice din vechiul regat. Cu toate că partidul a reprezentat o puternică forță de opoziție a guvernării liberale era limpede că pentru a putea ține piept PNL, se impunea o fuziune. După lungi negocieri se ajunge în iunie 1924, la o înțelegere pentru fuziune cu Partidul Țărănesc. Totuși, fuziunea nu este dusă până la capăt din cauza unor elemente politice care s-au opus prezenței lui Constantin Stere în guvern. În aceste condiții în ianuarie 1925 Iuliu Maniu face un apel de fuziune către toate partidele de opoziție. La acest apel a răspuns pozitiv doar Partidul Naționalist al Poporului condus de Nicolae Iorga și Constantin Argetoianu (care intră alături de grupul care îl susținea în partidul lui Iorga odată cu îndepărtarea lui Argetoianu de către Al. Averescu din Partidul Poporului după ce primul se autoproclamase președinte). La 8 martie 1925 este ratificată fuziunea dintre cele două partide care însemna practic intrarea în Partidul Național Român a lui Nicolae Iorga, Constantin Argetoianu și a adepților lor. Alături de Iuliu Maniu, Nicolae Iorga a devenit președinte al Partidului Național. Însă la doar un an distanță în martie 1926, Partidul Național este îndepărtat de la succesiunea guvernării de către rege. În aceste condiții Iuliu Maniu se îndreptă spre fuziunea cu Partidul Țărănesc lucru care îl nemulțumeşte pe Nicolae Iorga. Marele istoric decide să își reînfințeze vechiul partid. Și Constantin Argetoianu părăseşte partidul în 1927 când se înscrie în PNL.

Partidul Țărănesc a luat naștere la 5/8 decembrie 1918. El a fost creat de un grup de învățători, preoți și țărani ce îl aveau în frunte pe Ion Mihalache. Partidul și-a consolidat popularitatea direct proporțional cu ascensiunea și emanciparea țărănimii. În 1921-1922 are loc în cadrul partidului un proces de extindere a organizației. Se realizează fuziune cu o grupare a Partidului Țărănesc din Basarabia. Se întemeiază mai multe organizații regionale iar partidul se extinde la scara întregii țări. Partidul se va afla într-o puternică opoziție împotriva guvernului liberal. Condamnă politica de sprijinire a marii burghezii industriale și financiare a liberalului I.C. Brătianu și ia atitudine împotriva politicii antisemite a Ligii Apărării Național-Creștine condusă de profesorul Alexandru C. Cuza și din care făcea parte viitorul lider al Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu.

În vederea realizării unui guvern muncitoresc – țărănesc și a răsturnării guvernului liberal, Partidul Comunist din România a propus Partidului Țărănesc un program politic comun. Programul a fost respins categoric de liderii ţărănişti care nu îmbrățișau ideologia comunistă. Ei au preferat să se orienteze spre alte formațiuni politice. Atenția acestora a fost întreptată spre Partidul Național Român. Așa cum am arătat mai sus, se ajunsese la un consens în ceea ce privește fuziunea dintre cele două formațiuni în iunie 1924. Cu toate că partea țărănistă a acceptat să facă mai multe concesii, grupul politic condus de Iuliu Maniu a insistat ca țărănistul Constantin Stere să nu facă parte din noua formațiune pe motiv că a colaborat cu ocupanții germani în timpul Primului Război Mondial. Deoarece Partidul Țărănesc nu a dorit să facă și asemenea sacrificii proiectul fuziunii a intrat în colaps. El avea să fie ratificat în cele din urmă, iar la 10 octombie 1926, cele două partide au fuzionat, odată cu sacrificarea lui Constantin Stere. Astfel a luat naștere Partidul Național Țărănesc.

Partidul Național Țărănesc își propunea să acorde o atenție prioritară agriculturii și pornea de la concepția că România era și trebuia să rămână o țară agrară. El a reprezentat o puternică opoziție împotriva dominației liberale. Programul partidului cuprindea garantarea drepturilor și libertăților cetățenești, reformă administrativă pe baza descentralizării și a autonomiei locale, scoaterea justiției din influența politică, acordarea creditelor pentru țărani, dezvoltarea învățământului, stabilizarea monetară, recunoașterea unor drepturi pentru muncitori, dezvoltarea capitalului străin etc. Președintele partidului era Iuliu Maniu, iar vicepreședinți Ion Mihalache, Nicolae Lupu, Al. Vaida-Voevod, Pavel Brătișteanu. Funcția de secretar general era ocupată de Virgil Madgearu. Disensiuni au existat încă din primele luni în cadrul partidului iar în februarie 1927, o grupare în frunte cu Nicolae Lupu părăsește Partidul Național Țărănesc și pune bazele Partidului Țărănesc care își propunea să reia activitatea vechiului partid întreruptă de fuziune. Preşedinţii din perioada interbelică a PNŢ au fost Iuliu Maniu (1926-1933), Alexandru Vaida Voievod (1933), Ion Mihalache (1933-1937) şi din nou Iuliu Maniu (19371947).

iuliu-maniu-ion-mihalache
Iuliu Maniu şi Ion Mihalache condamnaţi politic de comunişti. Sursă foto: http://www.romania-actualitati.ro

Apogeul şi obiectivul formaţiunii este atins la alegerile din 1928. PNŢ şi-a zdrobit adversarii politici şi a obţinut un procentaj record de 77%. Este important de precizat că PNŢ a beneficiat şi de aşa numitul bonus electoral. Mai exact, legea menţiona că formaţiunea care reuşea să realizeze un procentaj de 40% era declarată majoritară şi obţinea jumătate din mandate iar cealaltă jumătate era împărţită între toate formaţiunile inclusiv cea majoritară proporţional cu numărul de procente obţinute.

În aceste condiţii, PNŢ a reuşit să acapareze o covârşitoare majoritate prin care reuşise în sfârşit să învingă prima mare guvernare liberală şi care îi oferea posibilitatea să îşi implementeze programul. Aşadar, după această răsunătoare victorie PNŢ îşi începe guvernarea. Aspiraţiile erau uriaşe iar dezamăgirile vor fi pe măsură. Ca să putem înţelege politica ţărăniştilor este necesar să ne întoarcem din nou la cifre. Pentru aşi putea implementa cu succes programul pe care întreaga masă a ţăranilor conta, guvernul ţărănist a decis să apeleze la două împrumuturi externe. Analizând cifrele situaţia va deveni dramatică pentru populaţia interbelică din România. Dacă în 1915, datoria externă a României reprezenta 372,1 mil. dolari aur iar plata ei era de 47 de dolari/locuitor în 1931 – 1932 după împrumuturile ţărăniştilor aceasta ajugea la 1,022,7 mil. dolar aur şi 57/locuitor.

Adică datoria externă se dublase. Ghinionul ţărăniştilor a fost marea criză care a lovit întreaga planetă din 1929 – 1933. Din cauza crizei de supraproducţie care a paralizat economia la nivel mondial, datoria externă a României nu mai putea fi acoperită de guvern. Din totalitatea acestor factori se va naşte a doua mare guvernare liberală.

Pe lângă problemele economice cu care se confrunta România, guvernul ţărănist va fi lovit şi de cel mai mare scandal de corupţie din perioada interbelică. Este vorba de celebra ’’afacere Skoda’’ care va ţine capul de afiş mult timp în presa interbelică. Scandalul izbugneşte în 1933 după o percheziţie a organelor fiscale româneşti. Statul român încheie cu uzinele ceheşti Skoda un contract pentru achitziţii de armament. Mai exact 600 de tunuri de calibru mare împreună cu muniţia aferentă. Costurile erau însă colosale şi foarte păguboase pentru stat. Mai exact, plata urca până la 40 de miliarde de lei. În dosarul Skoda au fost implicate nume mari ale politicii interbelice iar aprobarea încheierii contractului fusese girată chiar de primul ministru, Iuliu Maniu. Desigur, liberalii nu vor rata oportunitatea să lovească în cabinetul Maniu şi PNŢ prin acest imens scandal de corupţie. Toţi aceşti factori vor alimenta nemulţumirea populaţiei şi vor contribui la eşecul guvernării ţărăniste.

Atât PNȚ cât și PNL au fost scoase de pe scena politică după război, la finele anului 1947. Au căzut victimele (la fel ca și celelalte formațiuni) măsurilor represive a Partidului Comunist Român. Cadrele lor au fost arestate iar cei mai mulți  şi-au găsit sfârșitul în închisoare.

Va urma…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s